Care este semnificatia cadourilor de Craciun?

Traditia darurilor reciproce era deja cunoscuta din Constanta in jurul anului 1450. Acolo s-au dat pentru prima oara cadouri copiilor in ziua de Craciun. Fermierii au inclus si animalele in obiceiurile regionale sau se dadeau mere, nuci si paine pe post de delicatese.

Daruirea cadourilor in preajma Craciunului se datoreaza in principal lui Martin Luther, care, in locul lui Nicolae, a introdus Copilul lui Hristos ca dar si a dorit sa atraga atentia asupra darului divin al nasterii lui Iisus. Cu toate acestea, Copilul Hristos nu trebuie inteles aici ca un Iisus asemanator unui copil. In multe zone ale tarii, Mos Craciun l-a inlocuit si pe Mos Nicolae.

In preajma Craciunului, oamenii isi asteapta invitatii cu bradul impodobit, cadouri, instalatie perdea luminoasa aranjata frumos si multe alte obiceiuri fascinante. Sezonul de Craciun este inevitabil asociat cu cadourile. Indiferent de ce alte obiceiuri apartin unei sarbatori, fiecare familie sarbatoreste darurile cu cadouri mari sau mici.

Daruirea este o traditie straveche si este bine inradacinata in istoria umana. Chiar inainte de introducerea comertului, vizitatorii au oferit un mic suvenir unui alt trib pentru a-si sublinia intentiile prietenoase. Etnologul si sociologul francez Marcel Mauss numeste acest proces, bazat pe Rousseau, „contractul social al popoarelor indigene” pentru a aduce pacea. Chiar si astazi, darul unui invitat are o semnificatie speciala.

Nu numai alti oameni, ci si zeii atotputernici au daruit cadouri la randul lor. Vechii teutoni faceau sacrificii zeului principal Odin iarna pentru a se proteja de mania sa. Si Biblia mentioneaza o ofranda arsa lui Cain si Abel, cu care vor sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru recolta bogata.

In primul rand, in traditia crestina, cadourile de Craciun simbolizeaza multumirea pentru darul lui Dumnezeu, adica nasterea lui Hristos. De altfel, darurile celor trei intelepti din Orient sunt amintite. Initial, insa, Craciunul nu era asociat cu daruirea. In schimb, pe 6 decembrie, Mos Craciun a adus mici cadouri, precum nuci si fructe.

Modelul pentru aceasta este Sfantul Nicolae, care a trait in orasul turc Myra in secolul al IV-lea. Potrivit legendei, el nu numai ca avea o inima mare, dar a dat si un ajutor concret printr-un cadou. Se spune ca ar fi salvat trei surori sarace cu mere aurite, pe care le-a pus pe ascuns pe pervazul ferestrei noaptea.

Abia in secolul al XVI-lea acest obicei a fost inlocuit de Sfantul Crestin pentru Protestanti de Martin Luther. Sfantul crestin s-a dezvoltat in Copilul lui Hristos in utilizarea lingvistica, care este descrisa in cea mai mare parte ca fiind ingereasca. Aproximativ 300 de ani mai tarziu, catolicii au urmat exemplul. De aceea nu se odera cadouri doar in ziua Sfantului Nicolae, ci si in ajunul Craciunului.

O alta figura s-a alaturat acum, acesta fiind Mos Craciun. Initial o fuziune optica a Sfantului Nicolae si a ajutorului sau respectiv, olandezii l-au adus in America ca Sinterklaas, mai exact in New Amsterdam, New Yorkul de astazi. De acolo a venit ideea de Mos Craciun. Treptat, i s-au atribuit tot mai multe atribute, precum renii si o palarie cu blana.