Dat fiind faptul ca in ultimul timp tot mai des auzim despre anumite persoane ca isi cauta dreptatea la CEDO si ca asteapta hotarari CEDO favorabile, vom discuta pe scurt in cele ce urmeaza despre CEDO.
Mai exact, veti putea descoperi cateva lucruri interesante despre istoria CEDO, despre competenta CEDO, dar si despre structura CEDO. Va invitam asadar sa descoperiti cateva lucruri interesante despre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cea in care multi oameni isi pun ultima speranta in a li se face dreptate.
Istorie
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) este un organism judiciar pentru drepturile omului regionale cu sediul la Strasbourg, Franta, creat sub auspiciile Consiliului Europei. Curtea a inceput sa functioneze in 1959 si a emis mai mult de 10.000 de hotarari privind presupuse incalcari ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In 1998, sistemul european al drepturilor omului a fost reformat pentru a elimina Comisia Europeana a Drepturilor Omului, care a decis anterior admisibilitatea plangerilor, a supravegheat asezarile amiabile si a sesizat Curtea in anumite cazuri – intr-o maniera asemanatoare cu actualul sistem inter-american. Acum, victimele individuale isi pot adresa plangerile direct Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Curtea Europeana, sau “Curtea de la Strasbourg” asa cum este adesea numita, serveste un rol complementar celui al Comitetului European al Drepturilor Sociale, care supravegheaza respectarea de catre statele europene a drepturilor sociale si economice.
Competenta
Curtea este competenta sa decida plangerile (“cererile”) prezentate de persoane fizice si state referitoare la incalcarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (denumita in mod obisnuit ” Conventia europeana a drepturilor omului “), care se refera in principal la aspecte civile si drepturile politice. Nu poate lua o cauza din proprie initiativa. In mod deosebit, persoana, grupul sau organizatia neguvernamentala care depune plangerea (“solicitantul”) nu trebuie sa fie cetatean al unui stat parte.
Cu toate acestea, plangerile prezentate Curtii trebuie sa vizeze incalcari ale Conventiei despre care se presupune ca au fost savarsite de un stat parte la Conventie si care au afectat in mod direct si semnificativ reclamantul. In noiembrie 2018, exista 47 de state parti la Conventie; acestea includ statele membre ale Consiliului Europei si ale Uniunii Europene . Unele dintre aceste state au ratificat, de asemenea, unul sau mai multe Protocoale aditionale la Conventie, care protejeaza drepturi suplimentare.
Incepand cu 1 august 2018, Curtea are si jurisdictie consultativa. In conformitate cu protocolul 16 la Conventia europeana, care a intrat in vigoare la 1 august, cele mai inalte instante nationale din statele parti la protocol pot solicita avize consultative ale Curtii Europene privind problemele de interpretare a Conventiei Europene si a protocoalelor sale. Intrebarile trebuie sa apara din cauzele aflate pe rolul instantei nationale.
Structura
Pentru a rezolva mai multe cazuri simultan, CtEDO este organizata in cinci sectiuni sau entitati administrative, fiecare avand o camera judiciara. Fiecare sectie are un presedinte, vicepresedinte si un numar de judecatori. 47 de judecatori ai Curtii sunt selectati de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei dintr-o lista de solicitanti propusi de statele membre.
In cadrul Curtii, judecatorii lucreaza in patru tipuri diferite de grupuri sau “formatiuni juridice”. Cererile primite de Curte vor fi alocate uneia dintre urmatoarele formatiuni:
- Singurul judecator: se aplica numai normele privind admisibilitatea cererilor care sunt in mod vadit inadmisibile pe baza materialelor prezentate de solicitant.
- Comitetul: compus din 3 judecatori, comisiile se pronunta cu privire la admisibilitatea cauzelor, precum si pe fond, atunci cand cauza se refera la o problema care face obiectul unei jurisprudente bine dezvoltate (decizia trebuie sa fie unanima).
- Camer : compusa din 7 judecatori, camerele se pronunta in principal asupra admisibilitatii si meritelor pentru cauzele care ridica probleme care nu au fost solutionate in mod repetat (decizia poate fi luata de majoritate). Fiecare camera cuprinde presedintele Sectiei si “judecatorul national” (judecatorul care are cetatenia statului impotriva caruia este depusa cererea).
- Marea Camera: compusa din 17 judecatori, Marea Camera aude un numar mic, selectat de cazuri care i-au fost adresate (in urma unei decizii a Camerei) sau renuntate de o camera, de obicei atunci cand cazul implica o intrebare noua. Cererile nu merg direct in Marea Camera. Marea Camera cuprinde intotdeauna presedintele si vicepresedintele Curtii, cei cinci presedinti ai sectiunilor si judecatorul national.
